Povestea lui Mohammad, Gaza
Experiența refugiațior este plină de provocări, dar este și plină de forță și reziliență.
Dragi Refugiați din România
Sper că acest mesaj vă găsește sănătoși și puternici, chiar și în aceste momente dificile. Vreau să recunosc curajul imens și reziliența pe care le-ați arătat părăsindu-vă casa și căutând siguranță într-o nouă țară. Drumul pe care îl parcurgeți nu este unul ușor, iar provocările pe care le întâmpinați – fie ele emoționale, fizice sau financiare – sunt semnificative.
Deși poate fi dificil să vă adaptați la viața într-o nouă țară, vă rog să vă amintiți că curajul și determinarea voastră sunt cele care v-au adus aici. Sunteți supraviețuitori, iar perseverența voastră vă va ghida în continuare prin aceste vremuri grele. România v-a deschis ușile, și, deși drumul din față poate fi incert, sper că această țară poate deveni un loc de siguranță și oportunitate pentru voi și familiile voastre.
În ceea ce privește educația și munca, vă încurajez să continuați să aspirați la un viitor mai bun. Fiecare abilitate pe care o dezvoltați și fiecare oportunitate pe care o valorificați vă va ajuta să vă reconstruiți viața și să asigurați un viitor mai luminos. Nu este vorba doar despre supraviețuire – este vorba despre prosperitate și creștere, în ciuda tuturor obstacolelor.
La nivel personal, vreau să vă reamintesc să aveți grijă de binele vostru emoțional și mental. Este în regulă să cereți ajutor, să căutați grupuri de sprijin și să vă conectați cu alții care poate trec prin experiențe similare. Există resurse în România care sunt disponibile pentru a vă sprijini, fie că este vorba de locuință, sănătate sau asistență juridică. Nu ezitați să le folosiți.
În cele din urmă, vreau să vă asigur că nu sunteți uitați. Oameni din întreaga lume se gândesc la voi, vă susțin și vă doresc pace, siguranță și succes. Ați depășit deja atât de multe, și cred că, cu timpul, veți construi un nou capitol plin de speranță, fericire și stabilitate.
Rămâneți puternici, credeți în forța voastră și știți că zilele mai bune sunt înaintea voastră.
Cu respectul meu cel mai profund și cele mai bune urări,
MOHAMMAD ALHATTI
1. Cum te numești? Poți să ne spui te rog despre viața ta înainte de a fi nevoit să îți părăsești țara de origine, pentru a-ți înțelege povestea mai bine?
Povestea lui Mohammad: O poveste despre Reziliență și Responsabilitate
În inima Gazei, pe aleile aglomerate ale taberei de refugiați Al-Maghazi, locuia Mohammad Al-Hati, un om a cărui poveste de viață este o dovadă a rezilientei, responsabilității și spiritului de nedoborât al poporului palestinian. Născut în 1982, primii ani ai lui Mohammad au fost modelați de realitățile dure ale vieții sub ocupație. Cu toate acestea, în limitele taberei, el a găsit puterea de a se ridica deasupra circumstanțelor sale, mânat de un profund simț al datoriei și de voința de neclintit de a croi un viitor mai bun pentru el și familia lui.
Viața timpurie în Al-Maghazi
Tabăra Al-Maghazi, la fel ca multe tabere de refugiați din Gaza, era un loc în care viața era o luptă zilnică. Tabăra era dens populată, cu familii care trăiau în spații apropiate, iar resursele erau limitate. Pentru Mohammad, aceasta a fost lumea în care s-a născut – o lume în care supraviețuirea era o provocare, dar una în care comunitatea și legăturile de familie erau profunde.
Fiind cel mai mare dintre opt copii – trei băieți și cinci fete – Mohammad a învățat rapid greutatea responsabilității. Tatăl său, un om muncitor, a făcut tot ce i-a stat în putință să asigure bunul trai al familiei, dar condițiile economice din tabără erau îngrozitoare. De mic, Mohammad a înțeles că va trebui să îi vină în ajutor și să sprijine povara întreținerii familiei.
Educația și Ambiția de a reuși
În ciuda provocărilor, Mohammad era hotărât să-și continue educația. A urmat studiile la școlile locale UNRWA (United Nations Relief and Works Agency), unde a excelat în studii. Aceste școli au fost un colac de salvare pentru mulți copii refugiați, oferindu-le șansa de a învăța și de a visa la un viitor mai bun, chiar dacă se confruntau cu greutățile zilnice ale vieții în tabără.
Călătoria academică a lui Mohammad a fost marcată de o căutare neîncetată a cunoașterii. El a absolvit studiile primare și secundare cu distincție, întotdeauna împins de dorința de a-și folosi educația ca mijloc de a-și însenina familia copleșită de realitățile dure ale vieții din tabără. Dragostea lui pentru învățătură nu a fost doar o ambiție personală; a fost un far de speranță pentru frații săi și o sursă de mândrie pentru părinții săi.
Echilibrul dintre Muncă și Studii
În timp ce mulți dintre colegii săi s-au mulțumit să se concentreze doar pe studii, Mohammad nu avea un astfel de lux. Fiind fiul cel mare, el a simțit obligația de a-și sprijini tatăl și de a ajuta la întreținerea fraților săi mai mici. Încă de la o vârstă fragedă, își petrecea după-amiezile și weekendurile lucrând alături de tatăl său, în orice slujbe pe care le puteau găsi. Fie că era vorba despre piețe, câmpuri sau pe şantiere, Mohammad a fost acolo, învăţând valoarea muncii grele şi importanţa familiei.
Această viață dublă – echilibrarea școlii cu munca – nu a fost ușoară. Au fost multe nopți în care Mohammad stătea treaz până târziu, studiind la lumina slabă a unei lămpi cu kerosen, după o zi lungă de muncă. Cu toate acestea, în ciuda epuizării, el a rămas de neclintit. Visele lui pentru o viață mai bună erau prea puternice pentru a fi stinse de oboseala și greutățile cu care se confrunta.
Universitatea și căutarea unui viitor
Devotamentul lui Mohammad pentru studii a dat roade când a fost acceptat într-o universitate locală pentru a studia Sistemele Informaționale Geografice (SIG). Aceasta a fost o realizare semnificativă, nu doar pentru Mohammad, ci și pentru întreaga sa familie. A fost un pas către un viitor care promitea stabilitate și oportunități.
Viața universitară a fost o nouă provocare. Cerințele învățământului superior erau intense, dar Mohammad era obișnuit cu munca grea. S-a cufundat în studiile sale, stăpânind complexitățile SIG – un domeniu care oferea potențialul unei munci cu sens și posibilitatea de a contribui la dezvoltarea comunității sale. El și-a propus să-și folosească abilitățile pentru a ajuta la reconstruirea și îmbunătățirea infrastructurii din Gaza, pentru a face viața mai bună pentru cei care trăiau în condiții similare cu ale lui.
Dar chiar și în timp ce își continua studiile, Mohammad nu a uitat niciodată de responsabilitățile de acasă. El a continuat să lucreze cu jumătate de normă pentru a-și întreține familia, trimițând bani înapoi pentru a ajuta la cheltuielile casnice și pentru a se asigura că frații săi mai mici își pot continua studiile.
O viață de sacrificiu și angajament
De-a lungul vieții, Mohammad a rămas necăsătorit. Acest lucru nu s-a datorat faptului că nu dorea să își întemeieze propria familie, ci reflectă mai degrabă angajamentul profund față de familia sa existentă. El știa că povara financiară a căsătoriei și a întemeierii unei noi familii ar face să îi fie mai greu să își întrețină părinții și frații. Pentru Mohammad, familia a fost pe primul loc și a fost dispus să-și sacrifice fericirea personală pentru a se asigura că cei dragi au o viață mai bună.
La 42 de ani, viața lui Mohammad este o poveste despre rezistență. S-a confruntat cu mai multe provocări decât au parte majoritatea oamenilor într-o viață, totuși le-a întâmpinat pe fiecare cu determinare și grație. Munca în GIS i-a permis să contribuie la comunitatea sa în moduri semnificative, ajutând la planificarea și dezvoltarea zonelor din Gaza, în ciuda provocărilor continue de a trăi într-o regiune marcată de conflict și instabilitate economică.
Reziliență moștenită
Astăzi, Mohammad este un stâlp de forță pentru familia sa. Frații săi mai mici au crescut, mulți dintre ei mergând pe urmele lui în căutarea educației și a carierei. Ei îl privesc ca pe un model, un om care a sacrificat mult de dragul celor pe care îi iubește.
Povestea lui Mohammad nu este doar o călătorie personală; este o reflectare a experienței palestiniene mai ample. Vorbește despre rezistența unui popor care s-a confruntat cu greutăți de neimaginat, dar continuă să viseze, să muncească și să-și construiască un viitor mai bun pentru el și copiii săi.
Pe străzile aglomerate din Al-Maghazi, unde sunetele vieții cotidiene se amestecă cu ecourile istoriei, viața lui Mohammad Al-Hati este o dovadă a puterii perseverenței, a importanței familiei și a speranței durabile pentru un mâine mai luminos. Călătoria lui este departe de a fi încheiată, dar a lăsat deja o moștenire care va inspira generațiile viitoare.
2. De cât timp ești în România?
Am ajuns în România în seara zilei de 20 iulie 2023, la ora 1:00 AM. Din păcate, am fost implicat într-un accident rutier în municipiul Suceava, care s-a soldat cu internarea la spital. Am suferit o intervenție chirurgicală în care mi-au fost introduse niște plăci în picioare. Am stat 10 zile în spital sub îngrijiri medicale. Medicii și asistentele m-au tratat cu dragoste și bunătate imensă. Nu m-am simțit niciodată un străin.
3. Când și ce te-a determinat să pleci din Palestina?
Decizia de a părăsi Gaza
Motivul pentru care am decis să părăsesc Gaza a fost opoziția mea față de guvernul de facto și suprimarea libertății de exprimare. Recent, atât eu, cât și tatăl meu am suferit persecuții din partea ofițerilor de securitate. Tatăl meu a fost arestat de mai multe ori din cauza diferențelor noastre politice. În ceea ce mă privește, au fost emise ordine de arestare și acuzații împotriva mea pentru presupusa colaborare cu Israelul, pentru simplul motiv că am călătorit prin punctul de trecere a frontierei israeliene spre Iordania. Din păcate, am fost trimis înapoi în Gaza în aceeași zi de către autoritățile iordaniene. Asta a marcat începutul investigațiilor privind suspiciunile cu privire la partea pentru care se presupune că lucram. M-am confruntat cu presiuni psihologice, abuzuri și am fost forțat să mărturisesc ceva ce nu făcusem. În consecință, am decis să plec în Egipt și apoi în Turcia, lăsând în urmă familia și treburile personale. Din Turcia, mi-am început călătoria pentru a intra în Uniunea Europeană, în căutarea siguranței.
4. Situația din Palestina este teribilă acum, ați dori să spuneți câteva cuvinte?
Criza umanitară din Gaza: o luptă pentru supraviețuire
Introducere
Fâșia Gaza, o mică enclavă de-a lungul coastei de est a Mării Mediterane, a devenit epicentrul unei crize umanitare profunde. Cu o populație de peste două milioane de oameni, regiunea se confruntă cu o suferință imensă pe fondul conflictului în curs, a penuriei severe de provizii esențiale și a unui dezastru umanitar în creștere. Situația din Gaza este o reamintire puternică a pierderilor umane devastatoare datorate violenței și blocadelor prelungite.
Escaladarea conflictului și prețul asupra civililor
Escaladarea recentă a violenței a aruncat Gaza într-una dintre cele mai grave crize din ultimii ani. Atacuri aeriene, bombardamente de artilerie și incursiuni terestre au dus la pierderi tragice de vieți omenești, mii de civili, inclusiv femei și copii, fiind uciși sau răniți. Cartiere întregi au fost reduse la moloz, lăsând nenumărate familii strămutate și fără adăpost.
Spitalele, care se luptau deja cu resurse limitate, sunt copleșite de afluxul de victime. Sistemul de sănătate, paralizat de ani de blocade și lipsuri, este în pragul colapsului. Materialele medicale, inclusiv medicamentele și echipamentele care salvează vieți, scad periculos de mult, forțând medicii și asistentele să facă alegeri imposibile cu privire la cine primește tratament.
Blocada: O linie de salvare tăiată
Gaza se află sub o blocadă strictă de peste un deceniu, limitând sever circulația mărfurilor și a oamenilor. Această blocadă a devastat economia locală, ducând la șomaj și sărăcie pe scară largă. Conflictul recent a exacerbat și mai mult situația, infrastructura cheie – precum sistemele de apă și energie electrică – fiind distrusă, întrerupând serviciile esențiale pentru o mare parte a populației.
Blocada a împiedicat, de asemenea, eforturile umanitare, convoaiele de ajutor care se străduiesc să ajungă la cei în nevoie. Mâncarea, apa curată și alte necesități de bază sunt insuficiente, ceea ce duce la o luptă disperată pentru supraviețuire. Multe familii sunt forțate să se bazeze pe orice resurse pe care le pot găsi, adesea căutând alimente sau bând apă nesigură.
Trauma psihologică și impactul asupra copiilor
Impactul psihologic al conflictului în curs de desfășurare asupra rezidenților din Gaza, în special asupra copiilor, nu poate fi subliniat îndeajuns. Traiul într-o frică constantă de atacuri aeriene, cu sunetul exploziilor și vederea distrugerii devenind o realitate zilnică, a lăsat cicatrici adânci asupra sănătății mintale a populației.
Copiii, în special, se confruntă cu traume severe. Mulți și-au pierdut membri ai familiei, au fost martori la violențe îngrozitoare sau au fost forțați să-și părăsească casele. Lipsa unui mediu sigur, împreună cu distrugerea școlilor și a locurilor de joacă, fac ca acești copii să aibă șanse mici de a trăi o copilărie normală. Consecințele pe termen lung ale acestei traume sunt probabil resimțite de generații.
Un apel pentru un răspuns internațional
Situația din Gaza necesită un răspuns internațional urgent și robust. Prioritatea imediată trebuie să fie stoparea violenței și asigurarea protecției civililor. Accesul umanitar trebuie garantat pentru a permite livrarea de bunuri și servicii esențiale celor care au nevoie. Mai mult, comunitatea internațională trebuie să se îndrepte către o soluție de durată, care să abordeze cauzele fundamentale ale conflictului și să asigure drepturile și demnitatea poporului din Gaza.
Suferința din Gaza este o reamintire puternică privind costul uman al unui conflict. Este o situație pe care nimeni nu ar trebui să o îndure și este de datoria comunității globale să ia măsuri pentru a alina suferința și să lucreze pentru o pace dreaptă și durabilă.
5. Care au fost primele tale impresii când ai ajuns în România?
Când am ajuns în România, am rămas uimit de natura frumoasă și de căldura oamenilor. M-au primit cu brațele deschise și am simțit că încep să-mi construiesc o viață nouă.
6. Ce fel de sprijin sau asistență ați primit? Ce te-a ajutat cel mai mult când ai ajuns prima dată aici?
Am primit sprijin semnificativ din partea organizațiilor comunității locale și a oamenilor de aici. Ceea ce m-a ajutat cel mai mult a fost sprijinul emoțional și îndrumarea pe care le-am primit, care m-au făcut să simt că nu sunt singur.
7. Ce îți place cel mai mult la România?
Bogăția Tradiției și a Valorilor Familiei în România. În timpul petrecut în România, am fost profund impresionat de angajamentul puternic al țării față de tradițiile și moștenirea culturală. Unul dintre cele mai captivante aspecte ale culturii românești este păstrarea portului tradițional, care reflectă în mod viu istoria și folclorul națiunii. Aceste piese vestimentare, adesea purtate în timpul festivalurilor și ocaziilor speciale, sunt o dovadă a mândriei românilor față de trecutul lor bogat. Modelele complicate și culorile vibrante ale costumelor tradiționale nu sunt doar un simbol al trecutului, ci și o parte vie a identității culturale a României. Mai mult, m-a impresionat rolul semnificativ pe care familia îl joacă în societatea românească. În România, familia nu este doar o unitate socială, ci fundamentul vieții de zi cu zi. Valorile respectului, sprijinului și comunității sunt adânc înrădăcinate în cultura română. Este evident în modul în care membrii familiei interacționează, dând dovadă de grijă și angajament autentic unul față de celălalt. Fie în zonele urbane sau rurale, puterea legăturilor familiale este vizibilă și celebrată, arătând clar că familia rămâne în centrul vieții românești. Combinația dintre valorile puternice ale familiei și un respect profund pentru tradiție creează o atmosferă culturală unică și primitoare în România. Este o țară în care trecutul este onorat și importanța familiei este prețuită, făcându-o un loc cu adevărat special de experimentat.
8. Care sunt unele dintre provocările cu care vă confruntați acum?
Desigur, există provocări, cum ar fi învățarea limbii și adaptarea la o nouă cultură, dar văd aceste provocări ca pe oportunități de creștere și învățare.
9. Vă vedeți revenind într-o zi în Palestina sau plănuiți să vă construiți o nouă viață în altă parte?
Întotdeauna păstrez în inimă speranța de a mă întoarce în țara mea natală atunci când se va ivi ocazia și siguranța va fi restabilită. Dar deocamdată, sunt concentrat pe construirea unei noi vieți aici în România și să profit la maximum de fiecare oportunitate.
10. Ți-ai făcut prieteni sau legături aici? Ce îți place să faci în timpul liber?
Da, mi-am făcut niște prieteni minunați aici. Îmi place să îmi petrec timpul liber explorând natura frumoasă a României, învățând limba și cufundându-mă în cultura locală.
11. Care sunt speranțele tale pentru viitor?
Sper să-mi construiesc o viață stabilă și de succes aici și să-i pot ajuta pe alții care trec prin experiențe similare. Îmi doresc de asemenea pace în Palestina și sper că într-o zi îmi voi putea vizita în pace patria.
12. Există un mesaj pe care ați dori să-l împărtășiți cu persoanele care ar putea să nu înțeleagă experiența refugiaților/solicitanților de azil?
Aș dori să spun că experiența refugiaților este plină de provocări, dar este și plină de forță și rezistență. Pur și simplu căutăm o șansă de a trăi cu demnitate și siguranță și sper că oamenii ne pot privi cu înțelegere și sprijin.
13. Aveți vreun mesaj pe care ați dori să le transmiteți cititorilor poveștii dvs.?
Un mesaj pentru refugiații care sosesc în România
Dragi Prieteni,
La sosirea voastră în România, vreau să vă urez un călduros bun venit. Înțeleg că parcursul vostru aici poate fi dificil și plin de incertitudine, dar sper că veți găsi confort și siguranță în acest nou capitol al vieții voastre. România este o țară bogată în cultură, tradiție și ospitalitate. Oamenii de aici sunt cunoscuți pentru bunătate și un puternic simț al comunității și am încredere că veți găsi un mediu care să vă susțină pe măsură ce începeți să vă reconstruiți viața. Pe măsură ce vă acomodați aici, să știți că nu sunteți singuri. Sunt mulți care sunt gata să vă ajute, cu asistență și înțelegere pe măsură ce navigați aceste noi peisaje. Fie că este vorba de învățarea limbii, de găsirea unui loc de muncă sau pur și simplu de adaptarea la un nou mod de viață, există resurse și oameni aici care să vă sprijine. Luați-vă puterea din experiențele voastre și amintiți-vă că fiecare provocare cu care vă confruntați este un pas către construirea unui viitor mai bun. Reziliența voastră este admirabilă, iar prezența voastră aici se adaugă la diversitatea și bogăția acestei națiuni. Fie ca timpul petrecut în România să vă aducă pace, noi oportunități și un sentiment de apartenență. Împreună, putem construi o comunitate în care toată lumea se simte apreciată și respectată. Bine ați venit în România și fie ca parcursul vostru să fie plin de speranță și posibilități.
Această povestire face parte din colecția “Human Stories”, ce ilustrează voci ale persoanelor refugiate la noi în țară și experiențele lor unice. Ilutrații de Cristina Crețu.